Maine!

Maine!A fost un timp cand acest cuvant era pentru mine plin de cea mai frumoasa dintre vraji.Rostindu-l numai,vedeam necunoscute si fermecatoare chipuri facandu-mi cu degetul si soptindu-mi:"Vino!".Ce mult iubeam atunci viata!Credeam in ea ca un indragostit,si nu mi-ar fi trecut prin gand ca ar putea sa se poarte aspru cu mine,desi stiam cat este de nemiloasa.In schimbul a ceea ce mi-a refuzat sau luat,mi-a dat adevarate comori,pe langa tot ce doream nu era decat cenusa si fum.Cu toate acestea,am pierdut speranta,si acum nu mai pot sa aud cuvantul "Maine!",fara a ma incerca un sentiment de ezitare si neliniste.
Nu!Nu mai am incredere in vechea mea prietena,viata.Dar o iubesc inca.Atata timp cat voi fi fericit.
Am inceput aceasta postare cu un citat din "Cartea prietenului meu".Mesajul care vreau sa-l transmit,este acela ca oamenii nu pretuiesc viata si au o aroganta in ceea ce priveste viitorul si anume acela ca nu se gandesc ca maine poate nu vor mai fi.Fireste aceste randuri sunt spuse aiurea si spun prost ceea ce as putea spune frumos si simplu intr-un alt moment.Va las si voi reveni cand voi fi capabila sa ma exprim "frumos".

Acel sine ascuns,rapace

Parfumul tau de violete inunda din nou camera..aerul devine din ce in ce mai greu si umed..ma ametesti cu simpla ta prezenta si nu-mi mai pot scoate din minte parfumul ametitor de violete ce s-a impregnat peste tot in incapere.Esti ca o naluca,ca o fantoma care nu stie ce vrea..ma bantui..sau poate doar ai intrat in prima casa care ti-a iesti in cale;dar daca nu?Daca ai venit la mine?
Simplul gand ca ai venit special pentru mine ma maguleste(sa le fi eclipsat pe toate celelalte?) si as vrea sa imi mai spui o data la ureche:"Acum sunt aici,ia-ma".
Cred ca mi-ar fi imposibil.trebuie cu orice pret sa stapanesc aceasta mica furtuna personala..Propriile ganduri par sa nu-mi mai apartina-parca fusesera pompate cu de-a sila ,ganduri in loc de oxigen.In orice caz,te-as acoperi de sarutari chiar daca materia prima din care existi nu sunt sigura ca este reala.Posibil sa existi,posibil sa nu.De asemenea este posibil sa fii doar rodul imaginatiei mele abundente sau a unui vis dar iti jur,totul parea atat de real.

Libertate ingradita de remuscari

Simti fiorii aceia?..care-ti strabat sira spinarii si nu te lasa deloc in pace-aceia sunt fiorii dragostei-.Oare de ce nu pot fi nici macar acum dezinhibata?Nu ma pot dezgoli complet in fata ta.Exista o perdea de conventii sub care am ascuns senzualitatea profunda.
Ce ne retine?De ce nu putem pur si simplu sa apucam sticla de vin,sa o luam la goana spre tarm,sa ne aruncam pantofii din picioare si sa ne bucuram fara remuscari de libertate?
In acea evindenta trepidatie tu imi spui jovial:"Multumesc".Nu,eu iti multumesc.Pentru tot.Si mai ales pentru rasariturile petrecute impreuna in care ceata se ridica dezvaluind treptat copacii din apropiere si portiuni ale marii de argint.
Totusi nu pot sa fac abstractie de furia ce ma cuprinde cand ma gandesc ca nu pot fi fericita pe deplin.In sfarsit fara restrictii,dar parca ceva lipseste si nu stiu ce este acel "ceva".E ca si cum am scapat dintr'o colivie si am intrat intr-una noua.
In orice caz,imi pare rau.

"Sorry" seems to be the hardest word

Stii cand doare cel mai tare?Atunci cand te intreb:"Ma iubesti?";iar cu un asa raspuns evaziv,stare de vacuitate nu ezita sa apara.Nu mi-a mai ramas nimic dar cel putin pot arata un cer deasupra si o prapastie dedesubt;unde dreapta si stanga exista in pofida faptului ca se schimba.
As pleca departe.Dar unde?
Alerg..fericita,cu o foame necunoscuta si apriga de fapte marete dar ma cupride un gand ce spulbera orice freamat de bucurie si zadarnic incerc sa prelungesc beatitudinea pe care anevoie as mai fi putut-o redobandi.
De ce pornesc oamenii la drum?De ce se aduna in gari?De ce vor sa plece si unde?Pot pleca acolo unde oamenii "sorb miere si sunt nemuritori?".Nu.Ei schimba numai tarile si orasele.
Doar e ca la cinematograf:oamenii cred ca asista la o desfasurare in timp,iar adevarul este ca aceasta desfasurare se afla doar in cutia operatorului.Nimic spontan.Nimic nou.Placid.Renunt.

Lupt..

Lupt..in pofida faptului ca fortele nu-mi sunt tocmai proaspete
Chiar stiind ca tot ce a fost a fost in van si nimic nu are acum nici o valoare
Sunt foarte multumita de cea care sunt astazi,25 iulie 2010
Am aspiratii mari si stiu ca pentru a le vedea indeplinite trebuie sa lupt
Daca m-ati intreba care este cea mai grea lupta a vietii mele as spune una:aceea cu mediocritatea.Urasc mediocritatea.si lupt, pentru a o vedea invinsa.Asa cum am mai spus..nu sunt oricine.Asta sunt eu si vreau ca lumea sa ma cunoasca cum sunt cu adevarat si nu superficial.Dupa parerea mea,inteligenta nu consta in aceea ca reusesti sa faci o impresie buna profesorilor si ai note bune la biologie.Asta nu e nici pe departe inteligenta si ma indigna faptul ca sunt dati drept exemple niste copii care chiar nu sunt destepti in adevaratul sens al cuvantului.Scriu asta pentru a-i razbuna pe cei care valoreaza mult mai mult de atat doar ca nu-i pasioneaza obiectele penibile din programa romana.Eu aspir la o inteligenta spiritula la care sper sa ajung candva..keep in touch.

Bilet doar dus

Este oficial.Autorul meu preferat este Mircea Eliade.Datorita vietii sale extrem de tumultoase prin care a trecut si a drumului sinuos,cred cu tarie ca este cel mai bun scriitor.Sunt multe lucruri care imi plac la scrierile lui.
Un prim factor determinant ar fi acela ca nu toti reusesc sa inteleaga ce vrea sa spuna.El este foarte diferit de restul scriitorilor contemporani deoarece a renuntat foarte usor la acele principii care existau prin perioada anului 1920.A indraznit sa scrie despre legaturile trupesti dintre oameni,insa oamenii au perceput lucrul acesta foarte gresit in sensul ca acesta ar fi autorul unor creatii pornografice-ceea ce nu este nici pe departe adevarat..Imi place deoarece si-a deschis sufletul in fata cititorilor si nu i-a fost rusine sa prezinte anumite momente din viata sa exact cum au fost,fara unele retusuri.Cel mai impresionant,atunci cand citesc creatiile eliadiene este ca apar anumite stari care parca isi pierd durata.Nu stiu-s-au nici nu-ti mai aduci aminte-cand au inceput,ce le-a dezlantuit si cum s-au transformat.
Este absolut fascinant atunci cand revin cu nostalgie in ceea ce se numeste "realitate".Nimic nu se poate strecura sau sfarama beatitudinea dulce in care plutesc in acele momente de lectura.
Dintre toti scriitorii consacrati,ma regasesc cel mai mult in el deoarece are o personalitate asemanatoare cu a mea si ma simt frustrata deoarece alti autori sunt"mandria tarii".E foarte adevarat ca Eliade nu si-a petrecut mult timp in tara natala,dar pentru faptul ca numele lui a fost preamarit oriunde,ar trebui sa-i fim recunoscatori ca ne-a adus tara pe buzele multor europeni.
Popici la toata lomea.

Precoce

Iata-ma in fata adolescentei..se spune ca adolescenta este perioada esentiala a descoperirii de sine.Dar nu numai descoperire ci si o veritabila construire a personalitatii..ce se intampla atunci cand inchid ochii si ignor tot ce este in jurul meu?imi spun ca Mircea Eliade:"Sunt eu insumi sunt eu,numai eu,dar cine este acest insumi,care din mine e cel pe care il cred eu insumi?"..aceasta dragii mei este o intrebare fara raspuns.Ma descopar zilnic mai dornica de a fi independenta,mai libera,fara nici o restrictie sau obligatie.Dar stiu ca acest lucru nu are sa se intample prea curand si clasicele iesiri la discoteca din clasa a X-a vor reprezenta o adevarata provocare dar imi vor pune la incercare si abilitatile de a fi avocat si a pleda in favoarea acestei manifestari.
Eu nu sunt oricine.Aceasta o pot spune cu fruntea sus.Viata mi-a fost data si eu am construit-o cu nemultumiri,neajunsuri,lecturi si injuraturi.Am luptat prin toate mijloacele care mi-au fost la indemana,am luptat cu oboseala,somnul(care aparea la cea dintai pagina citita),cu ispitele si tot ce mi-a stat in cale pentru a-mi vedea telul indeplinit.Stiu ca visele sunt facute pentru a fi prezente doar in timpul somnului de aceea,am incetat sa visez si simt ca asa e cel mai bine.
Pupici la toata lomea.