Parfumul tau de violete inunda din nou camera..aerul devine din ce in ce mai greu si umed..ma ametesti cu simpla ta prezenta si nu-mi mai pot scoate din minte parfumul ametitor de violete ce s-a impregnat peste tot in incapere.Esti ca o naluca,ca o fantoma care nu stie ce vrea..ma bantui..sau poate doar ai intrat in prima casa care ti-a iesti in cale;dar daca nu?Daca ai venit la mine?
Simplul gand ca ai venit special pentru mine ma maguleste(sa le fi eclipsat pe toate celelalte?) si as vrea sa imi mai spui o data la ureche:"Acum sunt aici,ia-ma".
Cred ca mi-ar fi imposibil.trebuie cu orice pret sa stapanesc aceasta mica furtuna personala..Propriile ganduri par sa nu-mi mai apartina-parca fusesera pompate cu de-a sila ,ganduri in loc de oxigen.In orice caz,te-as acoperi de sarutari chiar daca materia prima din care existi nu sunt sigura ca este reala.Posibil sa existi,posibil sa nu.De asemenea este posibil sa fii doar rodul imaginatiei mele abundente sau a unui vis dar iti jur,totul parea atat de real.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu